Biserica este de forma rectangulară, terminata la est printr-o absidă poligonală.
Partea centrală a naosului este uşor evazată cu 75 cm către nord şi sud.

Silueta bisericii se apropie de arhetipul bisericilor bizantine raveniene.

Hramul pe care il poartă biserica este Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena. Fiind un hram care face trimitere la feţe împărăteşti, transpunenerea în arhitectura exterioară a bisericii s-a dorit una de factură monumentală, chiar dacă biserica este de mici dimensiuni. Un element caracteristic în acestă direcţie este finalizarea zonei centrale. Învelitoarea nu urmează forma bolţilor dinspre nord şi sud, ci se termină ortizontal, formând un simplu paralelipiped. Întotdeauna formele rectangulare dau impresia de monumentalitate mai uşor decât formele curbe. Arhitectura clasică dă mărturie în acest sens. În consecinţă, s-a urmărit aceeaşi procedură de a accentua monumentalul.

În dorinţa de a transpune semnificaţia hramului în arhitectură, punctul de plecare a fost icoana Pogorârea la Iad în mozaic aflată în biserica Sfântului Luca din Grecia. În centru, Mântuitorul Iisus Hristos ţinând crucea în mâna dreaptă, calcând peste porţile iadului şi smulgându-i pe protopărinţii Adam şi Eva grupaţi în partea dreapta. O interpretare deosebită a acestei scene este introducerea în ansamblu a doi profeţi-regi, identificaţi în partea stângă ca fiind regele David şi fiul său Solomon. Imaginea trimite imediat la alte două personalităţi cu rang regesc şi de asemenea în raport de filiaţie; sfinţii împăraţi Constantin şi mama sa Elena, văzuţi ca protopărinţi ai creştinătăţii. Urmând cursul acestei idei, este cu neputinţă a nu se face legătura cu o altă icoană ce pune crucea în centru; icoana Înălţării Sfintei Cruci.